Pereții care spun povestea Spitalului

Cum ar fi dacă, copil fiind și internat în Spital, pe colțul patului din camera de tratament ai vedea desenată o față hazlie care ți-ar spune: „Dacă citești asta, zâmbește!” sau dacă, din spatele canapelei de la locul de joacă, o față la fel de prietenoasă te-ar invita la un joc de-a v-ați ascunselea?

Pentru copii, o vizită la spital poate genera foarte multă anxietate. Te trezești dintr-o dată în camere albe, în care adulții vorbesc pe limba lor despre lucruri care te privesc pe tine, faci injecții, ajungi să împarți spații cu necunoscuți si să trebuiască dintr-o dată „să fii cuminte”, „să fii curajos”, „să nu mai plângi, cum fac copiii mici și răsfățați”. Practic, să te porți precum adulții din jurul tău. Așa că, în noul Spital, copiii vor descoperi mesaje gândite pentru ei - mesaje care îndeamnă la joc și la joacă, mesaje care te provoacă să dansezi timp de trei secunde într-un anumit loc sau care îți povestesc că mai sus de tavanul alb care îți limitează perspectiva sunt stelele la care poți visa în orice moment.

În etapa de finisare a spațiului din Spital, pentru a ne structura strategia vizuală și de mesaj, au fost foarte importante întrebările de la care am plecat. Iar aceste întrebări se pot împărți în două categorii: designul ambiental și signalistica.

În primul rând, ne-am întrebat care este rolul fiecărui spațiu și care sunt emoțiile pe care le trăiesc utilizatorii în spațiul respectiv. Cum putem noi, prin mesaj și design, să-i ajutăm pe copii, părinți și cadrele medicale să gestioneze mai bine aceste emoții?

De aici am plecat cu toată strategia de mesagistică și de design. Dacă în spațiile dedicate personalului medical am pus accent pe mesajele prietenoase, cu focus pe empatie și pe colaborare (un insight pe care l-am aflat intervievându-ne donatorii despre propriile experiențe cu spitalele din România), în spațiile accesibile părinților și familiilor ne-am concentrat pe a transmite încredere și certitudine. Atunci când vii cu copilul tău la spital vrei, în primul rând, să știi că ești pe mâini bune, că vorbești cu specialiști, că se face tot ce este omenește posibil și tot ce îți oferă știința pentru a-ți trata copilul.

Pe de altă parte, atunci când ești internat cu copilul tău, ai nevoie să știi că nu ești singur, că poți întinde o mână și cere ajutor, că poți găsi un umăr pe care să te odihnești și să plângi. Astfel, în camerele dedicate părinților și aparținătorilor avem mesaje de încurajare și de susținere, sub forma unor hashtaguri simple, dar inimoase: „împreună”, „nu ești singur”, „grijă”, „putere”, „aici se poate” sau „vești bune sunt aproape”. Impactul acestor mesaje este amplificat și de faptul că nu sunt gândite pe un pattern; nu sunt încadrate într-o ramă clasică, pe perete, în stânga ușii. Sunt mesaje pe care le descoperi în timp ce folosești spațiul – lângă un scaun, pe spatele unei uși de frigider, în vestiarul unde îți lași haina.

În spațiile dedicate copiilor, cum ar fi camerele de tratament sau cabinetele de consult, care pot fi o sursă de anxietate, am creat personaje care să-i ajute pe cei mici să treacă prin această experiență. Girafa mascotă a Spitalului poate avea integrat în corp un aparat de ecograf, fluturele este o seringă, iar broasca țestoasă poate fi un tensiometru. Astfel, prietenii tăi, animalele pe care le recunoști din restul Spitalului, sunt cu tine în sala de tratament și trec prin aceleași lucruri ca tine.

De menționat aici că, inspirată de conceptul Copacului Vieții, Raluca, arhitecta Spitalului, a alocat fiecărui etaj un animal principal, corespondent cu nivelul din copac la care ne aflăm. Dacă la parter suntem la sol și avem o broască țestoasă, la etajul 3 suntem deja între crengi și ne jucăm cu veverițe, iar la 5 suntem și mai sus, așa că avem o ciocănitoare. Animalele sunt apoi descoperite de copii pe întregul etaj, în diferite ipostaze, mai amuzante, mai jucăușe sau mai serioase.

Un rol important în felul în care va fi perceput spațiul noului Spital este dat de elementele de design folosite și de coerența lor, plecând de la culori sau forme și continuând cu fonturile și elementele grafice. Suntem obișnuiți ca în spitalele de copii să vedem un amestec de ilustrații și fel de fel de personaje din desene animate, în diferite culori și stiluri. Însă acest lucru este „zgomotos” pentru ochi, atunci când deja te afli într-o situație care nu îți este deloc confortabilă.

Ce am reușit să facem la nivel de design, continuând foarte bine direcția setată de arhitecți prin designul de spațiu și de mobilier, a fost să aducem jocul și joaca într-un mod care să nu fie agresiv vizual, să nu „strige” la tine, ci să te lase să-l descoperi și să-ți aducă liniște.

Apoi, ne-am întrebat cum evităm clasica întrebare adresată portarului - cum ajung și eu la dr. X sau la cabinetul Y. Cum facem să nu te mai simți pierdut într-un spital public în România?

Răspunsul la această întrebare a venit aducând împreună mai multe echipe, cu competențe diferite și cu background diferit. Am lucrat cu o echipă specializată în strategie de signalistică din Spania, după care am analizat și am discutat toate detaliile cu personalul de la Spitalul Marie Curie, cu arhitecții proiectului, cu inginerii, cu consultanții în protocoale medicale și cu specialiștii în producție. 400 de plăcuțe metalice și zeci de metri pătrați de autocolant mai târziu, am reușit să marcăm fluxurile într-un mod simplu, dar eficient și ușor de înțeles pentru oricine va folosi spațiul.

Mulțumiri

Le datorăm fiecăruia dintre cei implicați enorm pentru rezultatul final, așa că îi menționăm aici: echipa Brandient pentru conceptualizarea vizuală, Raluca Șoaita și echipa sa pentru implicarea privind definirea fluxurilor și extinderea conceptului arhitectural de copac al vieții la nivel de design de spațiu, Petru Ioje pentru dezvoltarea conceptului vizual și realizarea designului fiecărui element, Alexandru Pomană pentru copywriting și ingeniozitatea cu care a transformat o nevoie de mesaj în cuvinte cu impact.

Mulțumirile noastre merg și către Cătălina Dumitrescu, psiholog, pentru insighturile privind emoțiile pe care ni le generează spațiile din spitale, Vlad Mixich pentru date și informații statistice prezentate într-un limbaj accesibil, echipa Signes din Spania pentru strategia comprehensivă de signalistică, echipa medicală de la Spitalul Marie Curie pentru răbdarea și implicarea în proces, Laura Abrihan (Peggy) și echipa sa pentru nenumăratele teste, încercări și perfecționări până ne-am asigurat că soluția de producție aleasă este cea mai bună.
 

Credit foto: Banu Ștefan (1), Cătălin Georgescu (cover, 2, 3, 4), Enrico Brodoloni (5)