Sunt Moș Crăciun și îmi donez ziua de naștere

Dragii Moșului,

An de an primesc de la voi miliarde de scrisori. Iată că, acum, am hotărât să vă scriu și eu. Mai ales că unii nu știu despre mine decât că sunt un bâtrân rotofei, jovial, de-a dreptul caraghios – ar zice soția mea!, îmbrăcat în roșu (în ciuda vârstei respectabile), numai bun de pus în reclame...

De unde vă scriu? Unde locuiesc? De unde vin la voi, în fiecare seară de Ajun? Unora le place să creadă cu tot dinadinsul că vin din îndepărtatul Nord, dintr-un anume loc în care am un atelier de jucării și o sanie trasă de reni.

Alții zic că vin din povești.

Eu știu sigur că vin din credințele voastre. Din credința că eu exist – de-adevăratelea. Din credința în bunătate. În generozitate. În a-i bucura pe alții. Mai știu și că am să trăiesc atâta vreme cât oamenii vor continua să dăruiască.

Sunteți curioși să știți câți ani am? Am obosit să îi număr. Dacă soția mea s-ar gândi să îmi pregătească un tort aniversar, cu greu ar găsi în lumea mare suficiente lumânări pentru tort.

Cum?! Nu v-ați imaginat că am o zi de naștere?

Se spune că m-am născut în 25 decembrie. Anul acesta am hotărât să îmi sărbătoresc cu voi ziua de naștere. Ca să primesc daruri. Nu de alta, dar în afară de soția mea, nimeni nu îmi face daruri. Iar pentru că am decis să îmi donez ziua de naștere, cel mai prețios dar – pentru mine – este să deveniți dăruitori.

Îmi dăruiesc ziua de naștere celor mai puternici copii - copiii diagnosticați cu cancer, pentru care e necesar să existe un spital performant, un spital în care medicii să le poată dărui viață.